1. Autistan este „lumea autistului” : aceasta desemneaza, În concluzie, tot ceea ce caracterizează autismul și persoanele cu autism.
2. Organizația diplomatică din Autistan are ca scop principal’informează autoritățile publice ţări, pentru ca aceștia să înțeleagă mai bine nevoile și dificultățile persoanelor cu autism, cu scopul de a „Considerarea corectă a autismului pretutindeni” permițând a „Accesibilitatea persoanelor cu autism expuse la situații invalidante„, pentru a reduce „Atacurile Socio-Generate” (senzorial, mentală sau de altă natură).
Organizația noastră este „extra-nationale”, ea nu execută niciuna „interferențe exterioare”, oferă contribuții complementare datorită unei abordări foarte largi, diverse, diferit, care permite comparaţii şi reflecţii foarte utile pentru îmbunătăţirea politicilor publice.
3. Persoanele cu autism nu suferă „de autism” : ei suferă de consecinte a absenței luării în considerare corectă a autismului pretutindeni, și deci absența politicilor și măsurilor publice care să permită accesibilitatea datorită reducerii acestor atacuri externe.
- 4. Pentru asta, este esenţial să începem prin a înţelege că „autism” (care este o diferență umană cu multe calități) este un lucru diferit de „tulburări de autism” (care sunt doar probleme, obiectiv sau subiectiv).
- 5. Persoanele cu autism trebuie să fie capabile „învață non-autismul” a trăi adaptându-se la ea, DAR fără a se conforma adică fără „obligația de a deveni non-autist”, deoarece trebuie să păstrăm calităţile specifice autismului, și trebuie să evităm multele și periculoasele greșeli și capcanele sociale, în special cea care constă în crearea stimei de sine prin „posibilă judecată de către străini”, care necesită un fel de „dictatura imaginii sociale” obligând să „ochelari” (ceea ce este absurd, superficial, și deosebit de toxic pentru persoanele cu autism).
- 6. Este imperativ ca persoanele cu autism să nu fie împiedicate în interesele sau afacerile lor (cu excepţia regulilor minime de bune maniere), că ei nu sunt expuși la restricții, la supraprotecție sau privare de libertate din cauza autismului lor.
Într-adevăr, este nedrept, dar mai presus de toate împiedică orice dezvoltare pozitivă.
Dezvoltarea pozitivă a persoanelor cu autism este posibilă doar dacă pot urmări „propriul drum al vieții”, ceea ce evident nu este obișnuit, si care va fi favorizata de o multitudine nelimitată de posibilităţi, de alegere, de șanse, a experientelor, întâlnire, de aventuri, călătorii etc.., si nu invers : restrângerea și ariditatea unei vieți și mai limitate și mai restrânse decât cea a majorității persoanelor neautiste (ceea ce este foarte „standardizat și robotizat”).
Pentru asta, este imperativ și esențial ca PĂRINȚII persoanelor cu autism să poată fi „educat despre autism”. - 7. Prin urmare, libertatea și experimentarea sunt esențiale, și înțelegerea acestor principii (printre multe altele pe care le putem explica și demonstra în detaliu) este esențial pentru ca societatea să le permită o viață mai bună pentru persoanele cu autism : mai liber, mai corectă, mai împlinite, cu același nivel de posibilități și șanse ca persoanele neautiste, adică a „viata reala”, demn și fericit.
- 8. Cela serait possible si les personnes autistes qui peuvent expliquer ces choses étaient ascultat cu atenție, iar dacă autorităţile publice au făcut eforturi şi au înţeles că modificările necesare nu sunt abuzive : acestea sunt corecții care sunt benefice pentru societate în ansamblu.
Încercați să atrageți atenția, și explicați aceste lucruri în mod convingător cu exemple și dovezi „din viața reală” : acesta este singurul scop al organizației noastre.
Aproape